MIJLOACE MODERNE DE TERAPIE A DURERII
TRATAMENTUL PROFILACTIC AL DURERII reprezintă menținerea unui stil de viață sănătos și vaccinarea.
TRATAMENTUL CURATIV AL DURERII include măsuri farmacologice și măsuri chirurgicale.
Măsurile farmacologice includ medicamente și suplimente aprobate de ANM pentru uz uman și se pot impărți în două categorii. Prima categorie este terapia simptomatică de tip analgezic și a doua categorie este terapia bolii care a determinat durerea (tratament biologic, chimioterapic, antibiotic, antifungic, antiviral etc).
Terapia simptomatică analgezică include analgezicele neopioide (acetaminofen, antiinflamatoarele nesteroidiene si coxibii, metamizol), si opioidele (inclusiv tramadolul).
Când este necesară farmacoterapia pentru durerea nociceptivă, acetaminofenul/paracetamolul este de obicei recomandat ca terapie de primă linie. Cu toate acestea, acetaminofenul este mai puțin eficace decât medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Acetaminofenul – Paracetilaminofenolul, cunoscut sub numele de Acetaminofen în Statele Unite și Paracetamol în Europa (vezi tabel), este cel mai frecvent analgezic administrat pe cale orală. Spre deosebire de AINS, acetaminofenul nu este antiinflamator. Acetaminofenul este în mod obișnuit combinat cu medicamentele opioide, pentru a reduce cantitatea necesară de opioide. Cu toate acestea, astfel de produse combinate nu pot fi ușor titrate deoarece doza de opioid este limitată de toxicitatea acetaminofenului la doze mai mari. Utilizarea acetaminofenului este o cauza frecventă de afectare hepatică gravă la doze de> 4 g pe zi pentru pacienții care nu consumă etanol. Potențialul de îngrijorare cu privire la hepatotoxicitate există chiar și la doze terapeutice de acetaminofen, în special la pacienții cu consum cronic de alcool.
De rezervă, se mai utilizeaza si metamizolul sodic, cu precauție datorită unui posibil risc asupra măduvei.
Pentru durerea ușoară până la moderată, sunt indicate în primul rând, medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene, cu toate că un număr de compuși noi au indicatii pentru durerea severă. Acestea sunt frecvent utilizate pentru leziuni ale țesuturilor moi, radiculopatii, entorse, cefalee și artrită. De asemenea, aceștia actioneaza sinergic atunci când sunt asociate cu opioide, avand drept consecinta reducerea dozei. Efectul analgezic al AINS derivă atât din acțiunea sa periferică asupra enzimei ciclooxigenazei, care joacă un rol central în afecțiunile inflamatorii, cât și un efect asupra sistemului nervos central, cel puțin în anumite stări de durere.
REACȚII ADVERSE
Principalele reacții adverse ale AINS sunt inhibarea trombocitelor (cu potențial de declansare a sângerării), afectare gastrointestinală, renală și efecte adverse cardiovasculare. AINS au un potențial semnificativ de interacțiune cu medicamentele prescrise în mod obișnuit la pacienții cu boli cardiace. Astfel, utilizarea regulată a antiinflamatoarelor nesteroidiene trebuie evitată, dacă este posibil, la pacienții care iau doze mici de aspirină pentru protecția cardiovasculară. AINS generează reacții adverse gastro-intestinale, inclusiv dispepsie și ulcerații gastrice. Pacienții care sunt considerați cu risc crescut pentru ulcerul peptic sau complicațiile sale au o contraindicație relativă la utilizarea unei AINS. Alimentele și antiacidele pot ajuta pacienții cu mai puțină dispepsie să tolereze AINS. În plus, protecția împotriva toxicității gastroduodenale poate fi realizată cu un inhibitor al pompei de protoni.
Toxicitatea renala asociată cu AINS include insuficiență renală reversibilă la pacienții cu perfuzie renală scăzută. În plus, AINS conduc la retenție de lichide și trebuie prescrise cu prudență la pacienții cu hipertensiune arterială, insuficiență renală sau insuficiență cardiacă.
La pacienții cu boli cardiovasculare, AINS interferă cu efectul cardioprotectiv al aspirinei. AINS au, de asemenea, unele efecte protrombotice și sunt relativ contraindicate la pacienții cu antecedente de tromboză venoasă. La pacienții cu risc cardiovascular sau cu risc de boli cardiovasculare, medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene trebuie utilizate în cea mai mică doză eficientă, pentru o perioadă cât mai scurtă de timp necesară. Naproxenul este NSAID neselectiv preferat la acești pacienți.
Alte reacții adverse ale AINS includ toxicitatea hepatică. Unii pacienți alergici la aspirină pot fi, de asemenea, alergici si la alte AINS.
In cazul pacientilor cu durere cronica neasociata cu cancerul, opioidele trebuie folosite cand terapiile analgezice neopioide nu au ameliorat durerea si aceasta afecteaza functionalitatea si calitatii vietii pacientului. Rolul terapiei opioide in formele severe de durere acuta si in cancer este bine stabilita, dar administrarea in durerea cronica care nu e asociata cu cancerul este controversata in literatura de specialitate.
In cazul durerii neuropate periferice (iradiata) se pot adauga medicatii anticonvulsivante (gabapentina, carbamazepine, pregabalinum), derivati de nicotina, derivati de nitrati, iar pentru durere neuropata centrala se pot adauga canabinoizii si anticonvulsivantele de tip pregabalinum.
Terapia bolii care a determinat durerea poate fi o medicatie specifica (tratament biologic, chimioterapic, antibiotic, antifungic, antiviral etc) sau interventie chirurgicala in scop curativ.
